Trupa "OTV stars"

Ok! Stiu ca toasta lumea s-a saturat de subiectul asta, dar e un fic pe bune. Personajele sunt reale, dar intamplarile sunt fictive.
Ok? Primul capitol e mai scurt.
Cap. 1.
Era o zi urata de toamna. Norii se adunasera pe cer in palcuri mici. Era vineri. Ce bucurie! Iubeam weekendul. Deja vedeam monitorul PC-ului asteptandu-ma cu mess-ul si forumul Animax deschise. Eram in ora de fizica. Ce plictiseala! Dragos, Mitza First, Roberto si proaspatul nostrum sef al clasei, Marius aproape ca adormisera. Clopotelul! In sfarsit! Profesoara ma plictisise destul cu frazele ei kilometrice de nedescifrat.
Theo, Silvia, eu si Light plecaram in pas domol spre sala de muzica. Formaseram o trupa numita “OTV stars” la rugamintile mele insistente. Distributia era urmatoarea: Eu eram compositor si solista ,Light era la chitara electrica, Silvia la tobe si Theo la chitara armonie. Si astfel formatia “OTV stars” pornea spre victorie! Debutul nostrum era in fata, la doi pasi de laboratorul de chimie. In sala de muzica ne astepta diriginta, doamna Seinu, noi avuseseram ghinionul ca ea sa predea matematica. Alaturi de Marius, ea ne astepta cu zambetul pe buze ca intotdeauna. Nun e puteam da prea bine seama de ce era in sala de muzica dupa zambetul ei pentru ca ea zambea si cand anunta un 10, si cand anunta un 4.
Noi intraram cam sfioase pentru ca nu mai aveam cravata si insigna scolii, care erau indispensabile. Ne ramasesera doar camasile albe, iar camasile mai erau si cu maneca scurta.
Diriginta deschise gura abia cand Theo o intreba ce s-a intamplat.
-Am o veste proasta pentru voi: doamna directoare a hotarat sa nu va permita sa tineti repetitiile formatiei in scoala.
Nici daca tavanul s-ar fi despicat in mii de bucati sin e-ar fi aterizat in cap nu am fi fost asa inmarmurite. Debutul nostrum se dusese pea pa sambetei. Nici macar nu tinusem un prim concert, iar directoarea, dusmanul nostrum numarul 1 ne distrusese visele cu atata cruzime…
Eu mi-am revenit mai repede din soc decat Theo, Light si Silvia si am intrebat:
-De ce?
-Pentru ca scoala are nevoie de acest spatiu.
-Dar nimeni nu are ora aici in timpul repetitiilor noastre. Nu deranjam pe nimeni.
-Nu au ore, dar aici se pot tine concursuri, se pot tine recitaluri, se pot tine…
-Concerte, o completai eu cu un zambet plin de ironie pe buze.
-Da, dar ale formatiilor deja intrate in drepturi.
-Dar avem tot ce ne trebuie: instrumente, solist, nume…, spuse Theo prinzand curaj de la aluzia mea de mai devreme.
-Nume? Mai e si necuviincios. Cine se uita la programul ala scandalos care sfideaza cu nerusinare autoritatile?
Trei maini se ridicara usor sfioase: eu, Light si Theo.
“Pariez ca si ea isi pierde noptile cu ochii la Dan Diaconescu.”, am gandit eu.
Diriginta se calma, descoperind ironia sitoatiei.
-De azi nu mai aveti voie sa va tineti repetitiile in scoala, dadu ea o ultima replica devastatoare dupa care ne intoarse spatele urmata de catelusul de Marius care o urma fara ezitare.
-Cat tupeu are directoarea asta! am explodat eu dupa plecarea dirigintei.
-Acum unde ne vom tine repetitiile? intreba Silvia.
-Ahhh….nu stiu. Oricum, aici nu este posibil, am concluzionat eu.
Un moment de liniste…Light intervine stupid:
-Stiiiu!M-a traznit!La mine!
-Light…dintre toate prostiile tale,asta e cea mai penibila idée pe care ai avut-o.Cum sa exersam la tine acasa cand apartamentul tau e plin?!
-Nu,draga mea,nu in apartament…in beciul blocului!
-Da-intervine Theo-s-o facem!E perfect!Silvia …?
-Eu zic ca Theo!Mergem in beciul lui Light!
-Ryuzaki…?priveste Light fix in ochii mei si ridicand din cand in cand sprancenele.
-Of…cred ca nu ma pot impotrivi…Hai s-o facem si pe asta!
Asta a fost! Sper sa va placa!


Capitolul 2.

Holurile se umplura de elevi la zece secunde dupa ce suna clopotelul. Eu, Light, Theo si Silvia iesiram in pas grabit si masurat ca niste adevarati soldati, din curtea scolii. Ne grabeam sa vedem cum este beciul unde vom tine repetitiile formatiei de acum inainte.
-Light, esti sigura ca e un loc bun? am intrebat eu pentru a cincea oara in ziua respectiva.
-Da! Sunt sigura! A raspuns ea exasperata. S-ar putea sa fie putin cam murdar acolo si s-ar putea sa fie ceva panze de paianjan, dar eu cred ca e in ordine. Vom face curat si va fi usor.
-Avem curent electric? intreba Theo vadit ingrijorata.
-Avem.
-Dar e destul spatiu? intreba Silvia cat se poate de serioasa.
-Destul.
Vazand ca nu mai am ce intreba am continuat sa merg privind fix in fata. Ziua nu era mai insorita ca cea de ieri, iar strazile erau mai inamolite ca reputatia lu’ Basescu. Light isi tara sireturile prin balti, deoarece ea niciodata nu se lega la sireturi, iar eu ma obisnisem deja cu asta. Era imbracata in acelasi hanorac albastru pe care il purtase si ieri, iar pe sub hanorac domnea enervanta camasa alba ce facea parte din uniforma scolii. Pantalonii ei erau verzi, un verde-inchis foarte frumos. Pacat insa ca erau mai lungi decat trebuia si Light ii tarta si pe ei prin balti. Cat de baietoasa era fata asta! Era bruneta, cu parul tuns scurt, baieteste si statea ca dat cu gel. Singurii care dadeau fetei un aspect mai feminin erau ochii mari, negrii si luminosi, incoronati cu niste gene lungi si dese. Era cam scunda, lucru care ii dadea un plus de eleganta si care constituia inca un indiciu cu privire la sexul ei, pe langa sanii cam mari pentru statura ei si ochii ce-I impodobeau chipul. Daca ai fi petrecut o zi de vacanta cu ea ai fi putut jura ca e o pierde-vara, dar la scoala e un adevarat geniu, iar ea ascundea asta foarte bine cand era inafara scolii.
Theo era ca o copie a ei, dar mai putin baietoasa. Era si ea un geniu in timpul scolii si un copil imatur inafara ei. Era tunsa la fel de scurt, dar era mai inalta si la fel de slaba. Era geniul clasei noastre, pe ea toti profesorii o considerau eleva perfecta: desteapta si disciplinata.
Iar Silvia era o fata blonda, cu parul nici lung, nici scurt, cu ochii verzi ca de pisica, nu prea inalta, alba la fata si cu pistrui in obraji. Era destul de inteligenta, dar spre deosebire de Light si Theo ea mai dadea dovezi de inteligenta si inafara scolii, desi atunci cand se intalnea cu Light si Theo i se trezea personalitatea rebela si uita de tot de inteligenta, schimband-o cu nebunia temporara.
Ajunseseram in fata blocului. Light ne deschise si intraram, iar ea ne arata drumul spre beci.
-E intuneric aici, constata Theo. Sigur este curent?
-Da, ma, da! E curent.
Light deschise o trapa si vazuram o scara umeda, care abia se deslusea in intuneric.
-De ce am impresia ca o sa fie mai greu sa curatam locul asta? Am intrebat eu radicand o spranceana si indreptandu-mi privirea spre Light. Gestul meu fu desigur inutil pentru ca nimeni nu il vazu in intuneric.
Light nu imi raspunse, preferand sa coboare treptele dandu-ne de inteles ca trebuie sa o urmam.
Peretii erau umezi asemenea treptelor. Ajunseram in sfarsit la capatul mult asteptat al scarii. Light pipai cateva secunde peretele din stanga si apasa pe intrruparor, raspndind lumina in beci.
Mai bine am fi ramas pe intuneric! Beciul era plin de panze de paianjan, iar proprietarii lor se zareau peste tot. Culoarea peretilor nu se mai vesea de la praful si penzele de pe ei. Peste tot erau doar cutii de carton umede. Insa picatura care umplu paharul fu un sobolan iesind dintr-una din cutii.
Un tipat ca la vederea uni fantome rasuna in tot blocul. Era bineinteles tipatul meu, care nu suportam rozatoarele, mai ales sobolanii. In clipa urmatoare pasii mei se auzeau pe scara umeda, iar in urma mea, Theo, Light si Silvia uitasera si motivul pentru care veniseram acolo. Tot ce era in mintea lor in acel moment era fraza:”Fugi si nu te uita inapoi!”, iar in mintea mea era:”Aoleu! Un sobolan! Scarbos! Yuck! Ajuuutooor!!”
Si fugiram noi pana ajunseram in capatil scarii, unde Theo tranti trapa cu atata dornta incat sunetul se auzi pana la etajul 5.
Iesiram din bloc fericite ca am scapat de teroarea din beci, unde eu i-am facut morala zece minute lui Light pentru faza de mai devreme.
-Termina! Spuse ea intr-un final. De unde sa stiu eu ce e acolo? Nu am mai fost de cinci ani in beciul ala.
-Atunci de ce nu ai spus ca nu stii ce e acolo? A intrebat Silvia.
La care Light spuse un “aaaaaa…paiiii…stii…”.
Eu, vazand ca Silvia nu isi va primi vreodata raspunsul, am intervenit:
-Si uite cum se duce si ultima noastra speranta pentru infiintarea formatiei. Nu avem unde repeta.
-Stii, am putea merge…incerca Theo sa schimbe ziua aia mohorata, dar eu o intrerupsei:
-Ooo, nu! Sa nu mai aud de vreun beci.
-Nu! Ce spui de scena din curtea scolii? Pana la iarna vom putea repeta acolo.
-Dar directoarea…
-Directoarea a zis ca nu avem voie sa tinm repetitii in scoala, dar nu a spus nimic de curtea scolii.
-Da! Am concluzionat eu. Theo, esti un geniu. “OTV stars”, inainte spre celebritate!


Capitolul 3

Se stabilize! Pana la iarna urma sa repetam pe scena din curtea scolii. Dar ce vom face la iarna? Intrebarea asta ma framanta. Asta si inca una personala, dar asta e un detaliu minor. Asa! Era luni! Apogeul chinului scolar! Azi nu aveam ore cu diriginta, un lucru bun daca voiam sa nu purtam cravata sau insigna (vesta nu era obligatorie).
Astazi aveam sa ne confruntam cu directoarea. Eu, Light, Theo si Silvia stabilisem deja planul de atac, iar dupa ore urma sa trecem pe baricade. Razboiul contra comunismului modern incepuse oficial. Speram sa gasim aliati pe parcursul luptelor. Si stiam noi ce speram. Avem motive sa credem ca vom avea multi aliati.
Ziua se dovedea foarte frumoasa. Soarele era stralucitor chiar daca pe ici, pe colo se mai fofilau niste nori albi. Vremea tinea deci cu noi. Asta era un avantaj. Clopotelul se auzi in intreaga scoala. Semnul care ne elibera de tiranitatea unor profesori, la noi nu era cazul lunea pentru ca ultima ora era de istorie, iar majorittii clasei nu i se parea o tirana profesoara.
Holurile se inundara de elevi dornici sa scape de imaginea oribila a unei lucrari neanuntate sau a unei note mici.
Eu, Light, Silvia si Theo ne urcaram instrumentele pe scena cu un aer putin somnoros, dar pregatite sa infruntam tirania comunismului modern. Era momentul planificat de noi. Curtea scolii era plina d elevi. Theo isi lua chitara armonie si se pregati pentru inceperea repetitiei. Silvia isi lua un scaun si se aseza in spatele tobelor. Era foarte priceputa! Light isi luase chitara electrica si parea gata sa inceapa. Eu imi luasem microfonul si imi dresesem vocea. Sigur ca toate aceste pregatiri atrasesera mult atentia elevilor care acum stateau gura-casca asteptand sa incepem sa cantam. Avusesem eu grija ca primul nostrum hit sa aiba urmatoarele versuri:
“Doamna noastre directoare
Ne-a rugat sa renuntam
Chiar de-ajungem la racoare
Noi trupa nu o lasam!
Jos comunismul!
Asta vrem sa anuntam.
Jos uniforma
Ca altfel nu mai plecam!
Jos Ceausescu
Vrem si astazi sa strigam!”
Iar de aici continua inca cu casteva vrsuri. Eram toate incantate de faptul ca aproape 50 de elevi se stransesera in jurul scenei. Mai ales Silvia, pentru ca printre cei 50 de elevi se afla si Mihai, un tip pe care il placea. Si astfel Silvia canta cu mai multa daruire ca oricand.
Dupa ce melodia lua sfarsit un ropot de aplauze se auzi si 15-20 de voci strigara:”Jos comunismul!”
Directoare iesi in pasi grabiti din scoala alaturi de un grup de profesori si dupa ce ii trimise pe toti elevii acasa sau in clase, ne chema in cancelarie pentru “a purta o discutie serioasa”. Noi abandonaram oarecum tematoare frumoasele instrumente si ne indreptaram spre cancelarie.
Cand drumul nostru ajunse la capat, profesorii se asezara pe scaunele lor de unde ne cercetau unii cu priviri reci, altii cu priviri calde, altii indiferenti.
Asteptam sentinta ca niste infractoare in fata judecatorului, care au fost acuzate de crima.

To be continued…


Capitolul 4

Cancelaria! Da, in acel loc groaznic si urat de orice elev ne aflam eu, Light, Silvia si Theo acum.. In urma concertului nostru din curtea scolii, directoarea ne adusese in instanta si urma sa se dea verdictul.
-Onorata…aaa…doamna directoare, am spus eu naucita. Ce acuzatii…adica ce am facut?
Directoarea imi arunca o privire de gheata si spuse cu glas mieros, evident prefacut.
-Nu aveti voie sa va tineti repetitiile in scoala, dragele mele.
-Dar nu am repetat in scoala, prinse Theo curaj. Am repetat in curtea scolii.
-Unii elevi au ore si nu le pot tine daca muzica voastra infernala le distrage atentia.
-Aici, scuzati-ma doamna directoare, interveni doamna Stovicek, profesoara noastra de romana. Calitatea versurilor nu este una dintre cele mai proaste. Iar linia melodica este chiar frumoasa. Va rog sa nu numiti muzica lor “infernala”.
-Corect, ne tinu partea doamna diriginta. Sunt la o varsta la care dorintele sunt mari. E o generatie tanara si ele au talent. E pacat sa le descurajati.
Noi facuram niste ochi cat cepele. O cunosteam pe doamna diriginta. Nu era neintelegatoare ca directoarea. Uneori era chia ingaduitoare cu noi, dar nu ne asteptasem sa ne ia apararea avand in vedere numele formatiei si versurile hitului nostru de debut.
-Dar, continua directoarea, oricum nu va puteti tine reptitiile pe scena.
Noi ne lasaram capetele in jos si cand ni se arata usa si ni se adresa un “puteti pleca!” merseram cu capetele in jos ca si cum am fi fost condamnate la 10 ani de inchisoare, bineinteles ca sa nu ni se vada dezamagirea.
Afara, soarele inca stralucea parca insa mai sfios ca data trecuta.
Eu, imi ridicai privirea incarcata de dezamagire si obrajii plini de indignare vizibila din pamant si ma uitai la prietenele mele.
-Eu plec, spuse Silvia.
-Oooo, cred si eu, ma amestecai eu. Dar cu noi. Mergem la Anko acasa ca sa stabilim unde vom repeta de acum incolo.
-Oricum nu vom gasi un loc bun, ofta Light.
-Da…, adauga Silvia. Mai bine o lasam balta.
-Nu se poate, incercai eu sa salvez ce mai putea fi salvat. Trebuie sa continuam. Nu sa ne dam batute acum, la primul obstacol.
-Dar nu avem unde repeta, spuse Theo. Ce sa facem?
-Stiu ca e greu, dar trebuie sa strangem fonduri si sa inchiriem un spatiu unde sa putem sa repetam nestingherite. Cel putin, pentru iarna asta. La primavera vom putea repeta la mine in curte.
-Ryuzaki, esti geniala, zise Light entuziasmata. Dar de unde vom face rost de bani?
Dupa minute lungi de gandire, ne luaram la revedere ramanand sa reflectam la asta acasa. Plecai ingandurata din curtea scolii.
To be continued…
Asta a fost! Va rog, lasati commenturi cand cititi ca nu va dor mainile!

O_O Genial! (prima data cand spun asta despre un fic)
Povestea este interesanta si actiunea nu se petrece deloc repede.
Lungimea capitolelor lasa de dorit.
Dialog prea mult si prea putina descriere si naratiune. Invers ar fi fost perfect.
Ai grija cum tastezi. Uita-te de doua ori pe ce scrii.
Nu mai am nimic de comentat. Felicitari pentru fic (O_O serios, la alti le spun cel mult o data ''dragut'' si apoi bag 10 randuri de critica) si sper sa postezi continuarea in curand. Bye!

Multumesc mult pentru comentarii.

Uit capitolul 5:
Capitolul 5

Trecusera cateva saptamani de cand ni se interzisese sa mai concertam pe scena din curte. Eu mergeam linistita pe holurile scolii. Linistita, dar eram in garda ca trebuia sa ocolesc dozele goale de suc, pungile de placinta si servetelele de fast-food care predominau gresia si care completau anarhia din scoala. De ce era o mizerie asa de mare? Un singur raspuns: pregatirile care se faceau pentru balul de Craciun. Chiar daca nu prea semanau a pregatiri, elevii se credeau deja in vacanta si o lasasera mai moale cu regulile, poate prea mult. Light se simtea ca acasa, in schimb mie si restul oamenilor normali ne displacea imensa dezordine care arata semnele unui “Al treilea razboi mondial”.Revenind la actiune, liniste nu era niciodata in scoala, dar m-a surprins cand am auzit tipete si am alergat sa vad ce se intampla. Am ramas cu gura cascata! Daca nu ma ciupeam de trei ori nici nu credeam ca nu visez.
In mijlocul unui cerc de spectatori, Silvia si Theo se certau intr-una. Motivul este de fapt, cel care m-a impietrit.
-Stii ce, de ce crezi ca te va invita pe tine? striga Silvia.
-Pentru ca nu te place pe tine, ii raspunse rastit Theo.
Pe ce se certau cele doua? Invitatia la bal a lui…Mihai Zabava.
-Cum poti visa asa mult? intreba Theo ferindu-se de un pumn al Silviei care venise pe directia ei.
-Cine viseaza? Poate tu…, trecu Silvia in ofensiva si la propriu si la figurat.
Cearta se derula mai departe in fata mea, iar dupa ce ascultai stocul de insulte al Silviei ma trazni un gand ca o raza de lumina intr-o pestera pustie: unde e Mihai Zabava? Il cautai cu privirea prin cercul de spectatori dar nu dadui de el.
Cand sa plec si sa-l caut pe Mihai pentru a lamuri neintelegerea, simtii o mana pe umar si ma intorsei.
-De ce se cearta?
Autoarea intrebarii erta Claudia. O fata de inaltime medie, satena, cu parul lung, cu ochii caprui, trasaturi delicate si foarte slaba.
-E vorba de bal. Uita-te si o sa afli. Eu am treaba.
Si plecai lasand-o pe Clau sa vizioneze lupta care strangea din ce in ce mai multi privitori.
Ma gandii unde poate fii Mihai acum. Simplu raspuns! Unde se gaseau majoritatea baietilor in pauze: pe terenul de fotbal. Curtea era mare, iar terenul chiar daca era cimentat, le convenea micilor noastre vedete. Avusesem dreptate! Mihai juca fotbal si tocmai ratase un gol. In timp ce echipa isi plangea golul pierdut si planuia o noua tactica de atac, eu il invitai pe Mihai in hol ca sa vada ce a facut.
-Ce e aici? spuse el cand ajunse in corridor si nu vazu decat un cerc de elevi care se holbau la ceva.
-Uita-te!
El se strecura printre spectatori si reusi sa vada si sa auda cum se certau cele doua.
-Woow! Astea se cearta pentru…
-Invitatia ta la bal, il completai eu.
-E stupid! Exclama el printr hohote de ras. Eu oricum nu o s-o invit pe niciuna.
Eu am ramas masca. Era normal. Alea doua se bateau acolo pentru…nimic!
Dupa ce mi-am revenit din uimire l-am trimis pe Mihai sa le potoleasca pe prietenele mele.
Dupa risipirea spectatorilor, soneria care anunta ora de tehnologie se auzi in toata scoala.
Theo si Silvia nu se mai certau, dar nici nu isi mai vorbeau, nici nu se uitau una la alta. Balul se apropia si cateva inbtrebari isi facusera loc in mintile membrelor formatiei “OTV stars”. Pe cine va invita Mihai la bal? Cum isi vor mai vorbi Silvia si Theo? De ce Light nu s-a amestecat pana acum in problema asta?
To be continued…


M-am intors! Vreau sa va spun ca, pentru ca, cap 6 s-a aratat mult prea mare, l-am grupat in parti. Vreau sa va spun ca am cam facut exces de dialog.
Capitolul 6
Partea I

Seara balului se apropia cu repeziciune. Eu nu imi gasisem un partener inca. Nici nu credeam ca voi gasi. Deja toata lumea era organizata in perechi: Ruxandra mergea cu Stefan (care acceptase, surprinzator), Suzana mergea cu Florin, Claudia ar fi mers cu Dragos daca nu ar fi fost atat de fitoasa si ar fi accptat invitatia lui din prima, dar intre timp, pana sa zica ea da, el si-a gasit alta cu care sa mearga. Mihai,inca nu invitase pe nimeni, dar avea din ce alege. Restul clasei se grupase asa cum apucasera.
Tocmai purtam o discutie cu Light, Theo si Silvia, cand…s-a intamplt un lucru neasteptat. Mihai s-a apropiat de noi si a spus:
-Light, putem vorbi intre patru ochi?
Light se uita in jur si intreba:
-Heeei!! Care mi-a furat numele ca-l omor!!!
-Cu tine vorbesc.
Light se uita iar in jur si ne sopti fiecareia intrbarea:”Sigur nu mi-ai furat tu numele?”
Iar dupa ce, o asiguraram ca nu i-a furat nimeni numele, se intoasre spre Mihai si spuse:
-Vorbesti…cu mine?
-Da!
-Ce am putea sa vorbim?
-Vei vedea!
Si Light pleca cu Mihai afara.
…Afara…
-Deci…?intreba Light. Ce doresti?
-Sa te invit la bal.
-Ma, tu sigur vorbesti cu mine?
Spuse ea uitandu-se inca o data in jurul ei.
Dupa ce primi raspuns afirmativ spuse:
-Eu..? La bal…? Cu tine…???
Mihai ii raspunse iar afirmativ. Light incepu sa rada cu gura pana urechi. Printre lacrimi, abia putu rosti un “nu”.
-…De ce?...
-Dintr-o mie de motive. Ba nu! O mie unu de motive.
-Mi le poti destainui si mie? Sunt chiar curios.
-Unu la mana, pentru ca nu vreau sa ma cert cu Silvia si Theo. Doi la mana, pentru ca eu merg singura.
-Cine spune asta? Nu am auzit de o regula care sa spuna ca tu trebuie sa mergi singura.
Light se uita cu o privire atenta la el si il studie mai ceva ca la control medical.
-Hmmmm…! Acum ca ma gandesc mai bine…Poate merg cu tine. Nu stiu. Ma mai gandesc. Cand trbuie sa-ti dau un raspuns?
-Maine seara e balul. Ai timp de gandire trei ore.
Light pleca in clasa si ne povesti totul. Reactia…? Urmatoarea:
Eu radeam cu gura pana la urechi inchipuindu-mi cum va dansa Light cu Mihai, in cazul in care aceasta zice “da”. Silvia insa…
-Cum i-ai putut spune ca te mai gandesti? Trisezi!! Nu e cinstit! Sa nu te gandesti sa accepti.
-Dar de ce sa nu accept? Daca m-a invitat…eu oricum nu am partener. Si apoi, i-am zis ca ma mai gandesc. Deci eu nu vad nimic in neregula. Pot sa ma razgandesc oricand.
Cearta continua luand forma unui schimb de insulte, dar Theo nu participa la el. Se uita absorbita de ganduri. Cred ca abia atunci, privindu-le pe ele, isi inchipuia cum arata ea certandu-se cu Silvia si pe un motiv atat de aiurea. Ea nici nu il placea pe Mihai, dar isi facuse griji ca daca nu isi va gasi repede un partener pentru bal, va trebui ori sa mearga singura, ori cu Roberto, care nici la ora actuala nu avea partenera.
“Cum am putut sa ma cert asa cu Silvia? Si pentru ce?”
-Theo, se auzi la un moment dat, vocea lui Light, cu cine tii?
-Nu tin cu niciuna. Si cred ca ar trebui sa va inpacati.
-Sa ne impacam? o intreba Silvia. Sa ne impacam noi ca sa renuntam amandoua la Mihai si sa iti ramana tie, nu?
-Nu! Mie nu imi place de Mihai Eu am vrut sa merg cu el la bal numai ca sa nu merg singura sau cu Roberto. Silvia, eu ma retrag din cursa.
-In sfarsit!! Spuse Light. Ma retrag si eu. Am spus ca ma mai gandesc numai ca sa se retraga Theo, sa vada cum arata cand se cearta cu Silvia.
Clopotelul se auzi in toata scoala. Orele trecura apoi foarte greu, iar dupa ore, Light ii dadu lui Mihai vestea cea proasta. El nu paru prea dezamagit. Nici nu avea de ce. Doar inca putea merge la bal cu Silvia.
To be continued…


Capitolul 6
Partea a II-a
Orele se terminasera. Maine era balul. Eu ma plimbam abatuta prin parc impreuna cu Light, Silvia si Theo. Parcul arata ca si cum nici nu ar fi fost iarna. Nu era niciun pic de zapada. Anotimpul nu se manifestase deloc. Craiova mai avusese parte de ierni fara zapada asa ca nu eram surprinse. Pomii, in schimb, abia mai aveau cateva frunze ruginii pe ici, pe colo. Surprinzator, parcul era curat. A ramas lumea fara servici! Avem si noi maturatori de strada. Animalele erau ca de obicei triste. Imi parea rau de ele. Asta e viata in Romania! Nu erau balti asa ca atat sireturile cat si pantalonii lui Light erau in siguranta astazi. Nu prea aveam ce sa vorbim asa ca Theo avu ideea “geniala” sa barfim.
-Pe cine sa barfim? a intrebat Silvia.
-Pe…Ruxandra! ii raspunse Light.
-Ce e cu ea?
-Ghici cu cine merge la bal.
-Cu…Stefan, am raspuns eu in locul Silviei.
Stiam asta foarte bine, doar Ruxandra avusese inspiratia sa se laude la mine toata ora de engleza cu reusita ei. De fapt, ea nu facuse cine stie ce, nu avusese curaj sa-l invite ea pe Stefan asa ca a asteptat pur si simplu sa-I cada norocul din cer. Si norocul s-a executat. Numai ca Stefan nu a mai avut rabdare pana in pauza,si in ora de romana i-a trimis un biletel prin care o invita la bal.
-Deci asa e povestea originala…! a exclamat Silvia dupa ce am istorisit eu tot. Am auzxit si eu o poveste, dar era cam rasuflata.
-Zi-mi si mie ca sunt chiar curioasa cum e varianta pe care a gasit-o neuronal lu’ Florinel si pe care a regandit-o unicul neuron al Elizei si care a fost deasemenea regandita de toate “geniile” clasei.
- Mi-a zis Roberto ca Stefan ar fi invitat-o pe Ruxandra ieri dupa ore si ca ar fii si impreuna acum ca Stefan nu a gasit pe altcineva. Si ca Ruxandra ar fi primit invitatii si de la Stefan si de la Adi si ca a acceptat-o pe a lui Stefan.
Am ras cateva minute si am exclamat:
-Chiar ca e rasuflata!
Cum radeam eu asa mi-a zburat hartia din mana, hartia pe care aveam scris un cantec al formatiei. Doar o schita, de fapt. Am lasat ghiozdanul in bratele lui Light –care s-a prabusit la primirea lui- si am alergat dupa hartie. Partea proasta a fost ca, in timp ce alergam eu ca o descreierata, mi-a venit parul in ochi si am dat peste cineva, prabusindu-ma astfel, dar, cu gandul la cantecul care se obisnuise cu zborul, m-am ridicat si am tulit-o fara sa ma uit inapoi. Daca m-as fi uitat, as fi vazut un baiat brunet, cu ochii mari si albastrii, cu fata alba si imbracat intr-o uniforma neagra, apropiindu-se de Light, Silvia si Theo.
Cand am prins, in sfarsit, hartia cu cantecul, m-am intors si am dat cu ochii de baiatul peste care dadusem mai devreme. Am alergat spre Light, Theo si Silvia.
-Cine e? am intrebat eu.
-Cel peste care ai dat mai devreme, mi-a raspuns Light. Il cheama Victor.
Dupa ce am facut cunostinta si mi-am cerut scuze pentru mai devreme, am tot balmajit pe teme gen “welcome”. Tot e folositoare si balmajeala asta…am aflat ca avea 14 ani…cu un an mai mare decat mine. Ca invata tot la scoala noastra, dar nu il remarcasem eu si alte lucruri…, dar nefolositoare. Adica ce filme a vazut (Theo nu mai contenea cu discutiile despre filme de groaza), ce muzica asculta etc.
Tipul, sincera sa fiu era tare atractiv. Nu era nebun si copilaros ca Light, dar nici tot timpul serios. Parea chiar detreaba.
In timp ce noi conversam, undeva in curtea scolii, Stefan si Ruxandra se intalnisera accidental si stateau de vorba. De fapt, taceau ca nici unul nu era in stare sa spuna ceva. Ruxandra era prea jenata si el nu stia ce sa zica.
-Ce ai mai facut in ultimul timp? Intreba el din lipsa clara de inspiratie.
-Nimic…
-Si…nu ai vrea sa faci ceva interesant…?
-Ca de exemplu…?
Si uite cum il napadi inspiratia si o saruta, da’ tantalau uita ca nu avea pic de experienta si nu ii iesi asa cum ar fi sperat. Pentru Ruxandra insa fusese sarutul paradisului, pentru ea conta doar autorul.
To be continued…


Capitolul 6
Partea a III-a

Ce mai zi avusesem! Si asta era numai inceputul. Daca as fi stiut de dimineata ce urma sa se intample as fi ramas acasa. Cum mergeam eu asa impreuna cu Silvia, Theo, Light si Victor prin parc, ne trezim cu Mihai in fata. Alergase tot drumul si acum gafaia. Totusi, cu chiu-cu vai a reusit sa ingaime urnatoarele cuvinte:
-Silvia…huh…ce am alergat! Silvia…putem…vorbi…intre patru…ochi?!?
La care Silvia bineinteles a spus da.
Amandoi s-au retras intr-un colt al parcului langa o banca albastra.
Dupa ce si-a tras putin rasuflarea, Mihai a spus:
-Nu ai vrea sa vii cu mine la bal?
-…Nu pot sa cred! Da, bineinteles ca da. Vin.
-Bine! Atunci…banuiesc ca ne vedem acolo. Pa!
Spuse el departandu-se. (S-a departat el ce s-a departat, dar la 20 de metri s-a impiedicat in sireturi si a cazut.)
Silvia era sa faca acelasi lucrui, dar de emotie, nu din cauza sireturilor. S-a indreptat spre noi cu viteza unei broaste testoase si la fel de dreapta ca o betiva.
-Ahhh!!!! a spus ea. M-a invitat in sfarsit!
Noi am sarit in sus de bucurie. De fapt, nu am sarit in sus de bucurie pentru ea, ci pentru ca ne calcase pe picioare la cat de bine mergea.
-Bravo, Silvia! a zis Light. Da’ si eu am o veste mare!
Dupa ce ne facu pe toti curiosi (inclusiv pe Victor care era complet in ceata), se hotari sa ne dezvaluie marea ei veste.
-Deci…in timp ce Silvia si Theo erau ocupate sa se bata si sa se certe pentru Mihai, eu am facut rost de bani pentru inchirierea unui loc in care sa repetam.
-Wooow! am raspuns eu, Silvia si Theo.
-Cum? a intrebat Theo.
-Cu stil si minte! Simplu. Desteapta de je a avut inspiratia sa ceara si i s-a dat.
-Ai cersit???? am intrebat eu.
-Nu. I-am cerut lu’ mami.
-Cateva milioane?
-Da! Mami imi da si cateva zeci de milioane.
-Pai chiar o sa trebuiasca sa-ti dea, a spus Theo. Crezi ca iti trebuie doar cinci milioane sa ne tii toata iarna?
-Nu. Dar am gasit chirie cu patru milioane pe luna. Sunt doar doua luni si ceva. Nu e mult. Maxim douasprezece milioane daca tine iarna mai mult.
-Light, esti geniala! I-am zis eu.
-Si…a spus Victor, ce ati discutat voi pana acum?
Am inceput noi sa-i povstim tot ce v-am povestit eu voua de sase capitole incoace.
In timpul asta, Stefan si Ruxandra inca nu plecasera unul din fata altuia. Pur si simplu se uitau unul la celalalt amintindu-si fiecare de sarutul frantuzesc de mai devreme. Stefan amintindu-si cat de prost ii iesise, Ruxandra amintindu-si cum plutise parca printre norisori pufosi.
-Si…incepu Stefan, dar lua o scurta pauza cand observa ca Ruxandra era inca cu ochii in pamant….Ne vedem maine seara la bal, ok?
-Bine…, spuse ea cu voca soptita.
-Pa, spuse el si ii mai dadu un sarut, de data asta normal, ca la frantuzesc a descoperit ca nu prea se pricepe.
To be continued…

:=)): Stomacul meu! De ce nu ai zis ca va fi o comedie? Cat am putut rade.
Intamplarile au continuat sa ma surprinda...la fel si evolutia ta.
Am vazut greseli de tastare.
Acordul dintre subiect si predicat a fost ingrozitor in unele locuri.
Care este faza cu textul dintre capitole? Uneste-le si scoate acel text...
O_O In rest nu mai am nimic de comentat. Astept continuarea. Bye!

Mersi din nou pt commuri.


M-am intors cu continuarea. Nu mi-a iesit ea prea bine, dar ma bucur ca asta e sfarsitul capitolului 6.
Capitolul 6
Partea a IV-a

Avusesem ieri o zi foarte incarcata! Azi era balul si eu inca dormeam. Nu aveam sa mai dorm mult timp deoarece alarma de la telefon iuncepu sa sune si eu sari din pat ca arsa. Era deabia ora noua.
-Ahhhhh….nu pot sa cred ca m-am trezit de la ora asta! Azi incep la 12.
Cum nu aveam ce face de la ora aia, am plecat in parc sa ma plimb pana la 12. M-am imbracat intr-o pereche de pantaloni verzi cu model de armata pe care tocmai ii cumparasem, si camasa alba care ma enerva atat de tare, dar pe care trebuia sa o port. Mi-am luat vesta in carouri si cravata de un albastru atat de oribil incat imi venea sa sterg praful cu ea, si le-am bagat in ghiozdan alaturi de cartile pe care stiam ca le iau degeaba pentru ca putini profesori predau in ziua balului. Am luat ghizdanul pe umar si am plecat prin parc. Afara era destul de insorit. Norii se ingramadisera undeva departe. Era perfect pentru o plimbare linistita. Nici nu ma asteptam sa nu am parte de ea. Dar uite ca soarta e imprevizibila. Cum ma plimbam eu prin parc, am dat peste Victor imbracat intr-o pereche de blugi si o camasa alba la fel ca cea de pe mine.
-Buna dimineata, a zis el.
-‘Neata, i-am raspuns eu somnoroasa.
-N-ai dormit destul?
-Nu prea. M-am trezit de la noua. Si am stat aseara pana la trei la Dan Diaconescu.
-Nu esti sanatoasa.
-Mi s-a mai spus. Da’ tu de ce nu esti somnoros?
-Pai eu am adormit la 12.
Asa am continuat noi sa ne axam pe subiecte banale de discutie, ocolind subiectul balului. Eu nu voiam sa-l aduc in discutie pentru ca nu aveam partener si pentru mine seara urma sa fie o mare plictiseala. Daca nu ar fi trebuit sa cantam eu, Light, Theo si Silvia nici nu m-as fi dus.
-Am auzit ca tu si formatia o sa cantata la finalul balului de Craciun, spuse el trezindu-ma din ganduri.
-Ai auzit bine. Asa e.
-Da’ tu cu cine mergi la bal?
-Cu nimeni. Eu nu am partener.
-Tu? Stai sa inteleg. Tu o sa canti la finalul balului, dar nu ai partener pentru bal. Suna cam aiurea, nu crezi?
-Ba da, dar cel putiun nu sunt singura. Nici Light nu are partener.
Dupa ce rase de amandoua vreo cinci minute, spuse tragand aer in piept:
-De fapt, despre asta voiam sa vorbim.
-Aha…
-Nici eu nu am partenera si voiam sa te intreb daca nu vrei sa vii tu cu mine.
-Pai…ok, am spus eu si m-am uitat la ceas. Aoleu! Incep orele in 15 minute. Tre’ sa plec. Pa!
Si am inceput sa alerg ca o bezmetica ca sa ajung la scoala.
Orele au trecut atat de repede incat pareau reduse la jumatate. Era si normal doar profesorii nu prea dadusera pe la clasa noastra. Adevarul e ca avusesem de ce rade.
La ora de sport, Ruxandra ii daduse cu mingea in cap Alexandrei Moada. Alexandra statea cu spatele si Ruxandra ii pasase mingea, din nefericire Alexandra nu auzise cand strigase Ruxandra “Prinde!” dar o prinsese …cu capul!
La ora de bilologie, profesoara lipsise toata ora. Asa ca baietii si-au facut putin de cap. Horia adusese o punga de “Rollo” si el, Alexandru, Stefan si Dragos incepusera sa arunce in fete, dar principalele lor tinte erau Claudia si Ruxandra, care ripostau cat puteau de mult. Claudia cu biscuiti, Ruxandra cu ce gasea pe jos.
Si a izbucnit “Razboiul cu ciocolata”.
Toata ora facusera acelasi lucru. Noua ne convenea. La un moment dat, Dragos se urcase pe banca ca sa nimereasca mai bine capul Claudiei.
La sfarsitul orelor, toate fetele ne indreptaram spre Pelendava. Trebuia sa ne cumparam haine pentru bal. Eu mi-am luat o rochie neagra, scurta si fara maneci si o pereche de cizme negre cu toc. Apoi, au fost invadate coafoarele. Eu nu am mai mers.
To be continued…
Sper ca v-a placut macar voua ca mie...


Uite capitolul 7:
Capitolul 7
Partea I
In sfarsit, seara mult asteptata: balul! Cu o ora inainte de acest bal “Mercur”, “Pelendava” si alte magazine, precum si coafoarele erau pline.
La bal era multa lume... si inca nici nu sosisera toti. Ma ingrozeam la gandul ca va trebui sa cantam in fata tuturor. Si partea cea mai proasta e ca Silvia anuntase in ultimul moment ca o doare capul si nu poate veni.
Ne trebuia cineva care sa cante la tobe in locul ei si asa se face ca eu, in loc sa dansez cu Victor pe valsul care tocmai incepuse, ma plimbam prin toata sala cautand pe cineva care e dispus sa o inlocuiasca pe Silvia.
Nici Light nu venise inca si ma temeam sa nu lipseasca si ea. Umbland eu din om in om, ajung la Claudia care statea pe un scaun langa Mihai.
-Claudia, draga, stii sa canti la tobe?
-Da…da’ de ce?
-Stai sa-ti spun: Silvia lipseste si “OTV stars” trebuie sa cante in seara asta. Si nici Light nu a venit inca.
-Si….sa cant eu?? Aproape ca a strigat ea.
-Da…
-In fata atator oameni? Esti nebuna?
-Da…adica nu! M-am corectat eu.
A durat tot valsul, dar am convins-o pe Claudia sa cante in locul Silviei, a fost chiar incantata atunci cand i-am promis un loc permanent in trupa.
Eram pregatita sa trec la dans, sa dansez macar un tango, dar chiar atunci a inceput “Nebunia stelara” asa cum am numit-o noi mai tarziu.
Light a intrat in sala tinand in brate…o planta!!!!!! Nu era orice planta, era o planta celebra de la ora de engleza, dar asta e alta poveste. Chestia e ca Light –imbracata intr-o rochie lunga si albastra si avand pantofi argintii si un colier de perle la gat- a inceput sa danseze tango cu planta! Toata lumea a inceput sa rada si nevazand-ul, Roberto a dat peste Alexandru care a dat peste Horia, care a cazut pe masa, varsand punciul pe rochia roz bombon a Elizei si pe cea roz-pal a Alexandrei Moada. Ele au inceput sa tipe si i-au luat pe baieti la bataie, asta pana cand a intervenit diriginta –profesorii erau prezenti ca sa fie siguri ca nu ne omoram unii pe altii, de fapt, lor le pasa mai mult sa nu distrigem proprietatea scolii--, diriginta le-a spus sa mearga in “Pelendava” care era foarte aproape de scoala, si sa-si cumpere alte rochii. Ele au plecat imediat de frica sa nu le fure vreo blonda “printii” pana se intorc.
In timp ce eu dansam, in sfarsit, undeva, pe doua scaune de la masa incarcata cu supa de pui, pizza, cartofi praziti si friptura, stateau Mihai si Claudia, fiecare ramas fara partener.
-Haideee!
-Nu!
-Dar…
-Nu!
-Te ro…
-Nu! Nu, nu si nu!
Asa cum probabil ca ati ghicit deja, erau rugamintile insistente ale lui Mihai de a dansa si el tango cu Claudia, dar care se loveau de refuzurile acesteia.
-De ce nu vrei? E doar un dans, nu inseamna nimic.
-Ahhhh…!!! Bine! Dar tine minte: nu inseamna nimic! Nu te plac!
-Da, stiu! Spuse el fericit ca poate dansa.
Incepu dansul. Mjoritatea celor de la masa se uitau cum danseaza lunateca de Light cu planta si se prapadeau de ras.
Altii, se uitau la Mihai si Claudia incadrandu-i intr-o inimioara. Claudia, imbracata in rochia ei rosie si scurta, cu parul ei neprins si cu clema rosie in forma de trandafir care statea doar ca sa fie, arata foarte provocator.
Ruxi dansa cu Stefan. Ea era imbracata intr-o pereche de pantaloni negri si un maieut alb peste care avea o geaca neagra, o imbracaminte inadecvata balului, pana si baietii renuntasera la ifose si se imbracasera in costume.
Nu prea se simtea pasiune din dansul lor. Ei vorbeau mai mult decat dansau.
-Cum adica nu stiu sa dansez tango? Intreba Ruxi nervoasa la culme.
-Asa simplu! Ii raspunse vocea de bas a clasei noastre.
-Mda…bine ca stii tu!
-Pai eu stiu. Tu dansezi mai mult blues acolo. Si pentru genul asta de dans iti trebuie o tinuta mult mai eleganta. Claudia e imbracata perfect.
-Asta e culmea! Raspunse satena. Acum te iei si de hainele mele?
Bietu’ baiat avea dreptate, da’ te poti pune cu nebuna?
-Gata! Pana aici! Zise ea oprindu-se din dans. Eu plec! Nu te mai suport! Adio!! Si se aseza la masa de unde incepu sa o urmareasca pe Claudia.
Eu si Victor pur si simplu dansam. Eram prea concentrata sa nu gresesc pasii ca sa am timp sa ma cert cu el. Si in legatura cu imbracamintea chiar nu avea ce sa-mi reproseze. Alesesem o rochie lunga si aurie, o pereche de pantofi de negrii cu toc potrivit, iar parul il prinsesem cu o clema portocalie cu trandafir un pic mai mare ca a Claudiei.
Theo dansa cu Roberto. Ea se imcracase cu o rochie verde si scurta inflorata (tot cu flori verzi) si o perche de pantofi verzi.
Toata lumea isi atinti privirile spre intrare atunci cand isi facu aparitia Dragos alaturi de o bloda, inalta (mai inalta ca el), cu ochii albastrii si cu un piept care aproape ca o ajungea pe Pamela Anderson. Claudia se uita la amandoi cu atata dispret ca inca putin si ii curenta.
In urma lor, intra Silvia imbracata intr-o rochie lunga, simpla si galbena, fardata strident si cu pantofi albi. Se duse glont spre Mihai, care se oprise din dans si spuse:
-Mi-a trecut durerea de cap si m-am gandit sa vin. Dansezi?
-Ok, raspunse el.
Dansul incepu. Un blues destul de frumos, care merita un moment special:
-Sincer, am venit doar pentru ca erai si tu aici.
Si il saruta muuult.
-Ssssttt! Nu spune nimic!ii replica ea.
To be continued…
Asta a fost! As fi scris inca ceva, dar acum nu mai conteaza...n-ar mai avea sens...


Capitolul 7
Partea a II-a

Balul continua la fel de furtunos cum incepuse. Dansuri din ce in ce mai spectaculoase incepeau. Light, de caldura, se schimbase in pantaloni scurti si tricou (arata ca iesita din gradinita), Ruxi, in urma comentariilor lui Stefan se schimbe intr-o rochie scurta, alba si mulata, dar din pacate pentru ea, nu mai incepusera tango-uri ca sa poata sa-I arate lui Stefan ca poate dansa pe ele.
Dragos, o imbatase pe Claudia cu vin rosu si acum nebunu’ dansa si cu ea si cu blonda aia Roberto se imbatase si please acasa, Theo ramanand fara partener.
Momentul in care trebuia sa cantam se apropia si, cum Claudia era prea beata sa mai cante ceva, am renuntat la idea de a o baga in formatie.
-Si…scum, incepu diriginta, vor canta pentru voi, OTV stars alea…
Si urcaram noi pe scena pe care ne astepau instrumentele.
Si incepuram sa cantam asa cum nu o mai facuseram pana atunci:
“Uite, e sambata seara,
Butonez telecomanda
Cu trei-patru ciocolate
Si cu doi litri de Fanta.
Si cum caut eu programe
Cu ceva interesant,
Nimeresc pe OTV
Si nimic nu s-a schimbat!
Magda iarasi minte tara
Cc-a gasit-o pe-avocata.
Ea zice ca este vie,
Cezar zice ca e moarta.
Uite-l sip e Gabi Fatu,
E bufonul principal,
Totdeauna cand apare
Tre’ sa iasa cu scandal.
Iara Dan Diaconescu
Mai ca a paralizat
Ca din cauza lu’ Fatu,
C.N.A. l-a amendat!”
Ropote de aplauze navalira pe scena. Eram mandre de reusita noastra. Si planta lui Light ne-ar fi aclamat daca ar fi avut maini.
To be continued…
Stiu ca e foarte scurt, dar nu am timp si simteam ca trebuie sa fac asta.
Edit: Edwin, draga, daca ai fi fost mai desteapta, la cat de bine cunosti tu situatia, ai fi observat ca nu e o intentie buna pentru tine.
Eu am vrut, prin asta sa demonsrtrez ca nu pot fi asa nesimtita ca tine.
Apropo, la sfarsitul postului de la cap 7 part 1, am zis ca as mai fi scris ceva dar nu mai are rost. Nu e vorba de scris in capitol, e vorba de ceva scurt, pe care il voi scrie acum:
Am facut special aceste pasaje cu colegii mei, special pentru ei. Pentru ca asa cum sunt ei: imperfecti, uneori numai pentru ei, alteori colegiali, uneori prosti, alteori naivi, alte ori nesimtiti si neintelegatori, sunt colegii mei si ii apreciez. Pentru ca daca toti am fi perfecti lumea ar deveni foarte plictisitoare. Eu nu i-as schimba pe ei pentru nimic.
Asta avusesem de zis atunci, dar au intervenit anumite probleme si nu am mai facut-o, dar am gresit, pentru ca trebuia sa fiu eu intelegatoare si diferita de ei...


Capitolul 8

Era odata…
-Vezi ca gresisi foaia. Aia de la fic e cea pe care te asezasi.
Aaaaaaa…Merci.
Probabil ca majoritatea s-ar astepta sa spun ce am a mai facut noi (OTV stars) dupa balul de Craciun. Ete ca am pierdut foaia asa ca nu o sa mai spun nimic. O sa improvizez.
-Minti! Ryu minte! Ii e lene sa mai scrie!
Cara-te de-aici ca te omor!
Asa cum spuneam voi improviza. Poate mai tin minte de acum doua zile…nu stiu. Cred ca am uitat de atata timp. Va dati seama 2 zile…inseamna 48 de ore. O viata…de fluture!
Asa…sa incepem cu….publicitate!!!!!
Dupa doua ore….Nu uitati! Clear face parul frumos, sanatos si fara pic de matreata!...Aaaa….se pare ca mai dureaza ceva vreme. Dupa alte doua ore…
-Minti! Au fost doar 2 minute da’ vrei tu sa te dai mare ca poti da doua ore de publicitate fara sa iei amenda de la C.N.A.!
Light, daca nu taci te dau afara din trupa!
Asa…acum ca prietena mea cea mai buna si-a inchis gura putem continua.
Balul tocmai se terminase. Claudia era suparata ca Dragos o imbatase. (De fapt, ea era mai suparata ca eu inregistrasem cum dansa vedeta de Dragos cu doua tipe deodata dintre care, una era ea, dar ce sa-i faci! Asta-i vinul…aaaa….adica viata!)
Cat despre colegii nostrii... Ce sa mai spun! Au petrecut dupa asta trei zile si trei nopti (de fapt, numai trei nopti da’ ficul nu e interzis sub 12 ani ca am uitat eu sa preci….pre….pro…sa spun in titlu asa ca au petrecut trei zile si trei nopti). Asta era mult asteptata vacanta!
Zapada se asezase pe oras, dar orasul o daduse laoparte ca era grasa. Colindatorii se izbeau de usi…aaaa….adica sunau la usi, dar nimeni nu voia sa le dea bani si le inchideau toti usa-n nas. Asa ca se izbeau de usi.
Toate membrele formatiei “OTV stars” uitaseram de formatie si il asteptam pe Mos Craciun. Noi nu stiam ca nu o sa mai vina pentru ca lu’ Rudolf ii inghetasera potcoavele si Mos Craciun trebuia acum sa-l care pe el in carca, mergand astfel cu trei kilometri pe zi si lovindu-se de toti copacii care ii ieseau in cale.
Vazand ca idiotu de Mos a uitat sa vina, parintii nostrii au hotarat sa ii ceara banii inapoi!
-Nu ma, nu asta. Vezi ca gresisi randu’!
Aaaaa….Ok. Parintii au hotarat sa cumpere ei cadourile. Nestiind ce vrea Light, mama ei i-a cumparta in loc de jucarii (asta primea ea de obicei) cel mai mare cosmar al ei….carti!!!!!
-Aaaaaaaaaaa!!!! Ajuutor!
Taci, Light! E fic-ul meu!
-Schimba cadoul ala! Cum sa primesc carti??
Ete asa bine! Acu’ taci si lasa-ma.
Sa revenim…dupa o alta scurta publicitate!
…Dupa trei ore de “We love to entertain you”…
Am revenit aici la “OTV stars”, fic care nu are legatura cu OTV ca daca ar avea ne-ar amenda C.N.A.-ul.
Vacanta urma sa treaca ca prin minune.
-Minune pe naiba! A pierdut ea foaia cu vacanta. Ce sa zic…minune!
Theo si Silvia se distrau (nu stiu daca se distrau dar a trebuit sa zic ceva si de ele in capitolu’ asta varza).
In mod normal acum ar urma publicitate, dar nu mai am cum sa dau ca se termina capitolu’ asta ridicol.
To be continued…(sperati voi, putinii mei cititori)

as comenta ficul asta, dar l-am mai comentat o data...
nu cumva e si pe Fiction-World?

O.O... Naruto mai ai un pic si primesti ban, nu ai voie a pui fic-urile altcuiva pe acest forum, doar ale VOASTRE!