Slayers: Legends

ficul asta e continuarea la un altul, desi n-au legatura intre ele...celalalt e lung si probabil plictisitor (n-apar decat Lina si Naga pe-acolo).
asta e cu toti....
eh
stiu ca am scris undeva:
sunetul auzite
zomotul
da ma doare capu din romexpo si nu le gasesc momentan
deci...pareri? critici?
CAP.1- SCANDAL IN NANDORA

Desi se apropia toamna, vremea nu parea sa tina cont de asta. Soarele isi arata fata luminoasa pe cer, in timp ce un lup tanar isi dezvalui coltii printr-un cascat. Peisajul parea rupt dintr-un basm. O padure de un verde inchis, cu cateva nuante mai deschise, provenite de la cativa arbori mai tineri, imbraca dealurile pe o distanta de zeci de mile. La un moment dat, padurea se sfarsea, locul copacilor fiind luat de o iarba cu o culoare atat de aprinsa, incat parea sub lumina reflectoarelor. La marginea acelei paduri era ceva mai inchisa din pricina umbrelor arborilor, umbre de care se bucura si lupul. Cu o blana cenusie, bogata, facea parte din seria de pui din primavara, drept urmare n-avea habar ce insemnau sunetul auzite. Renunta la orice incercare de a dormi cand prinse zomotul unor copite. Cu urechile ciulite, astepta, dar in clipa urmatoare o voce puternica ii sparse timpanele. O lua la fuga spre dealurile neimpadurite, schelalaind, de-acum incolo avand oroare de cuvantul "dreptate". Nu departe de locul in care dormise lupul trecea un drum si pe acel drum o mica ostire. Fiecare dintre cei zece soldati purta emblema Seyruunului pe scuturi si armuri, iar in fruntea lor, calare pe un cal alb, mergea printesa. Imbracata cu hainele ei obisnuite pentru a se putea pierde usor in multime, Amelia vorbea cu insufletire despre justitie si dreptate, facandu-i pe ceilalti sa caste, toti stiind cele spuse de ea pe de rost. Orasul Nandora, spre care se indreptau, aparuse la orizont, vazandu-se foarte bine de la marginea padurii, drumul serpuind pana in centrul sau. De obicei un oras linistit, Nandora fierbea de lume. Toate stradutele erau pline de oameni, in timp ce in piata centrala era o adevarata ingramadeala, mai putin in centru, unde se lasase o distanta respectabila in jurul unui mic templu din marmura alba, format dintr-o singura incapere. Venisera oameni din toate colturile lumii, toti asteptand cu emotie un eveniment legendar. Printre acei oameni se pierduse si Amelia, lasandu-si calul in grija soldatilor, trei dintre acestia reusind cu greu sa tina pasul cu micuta printesa. La un moment dat, incercand sa ajunga mai in fata, se lovi de un baiat inalt, solid. Putin dezechilibrata, fata se grabi sa-si ceara scuze, dar bucuria enorma ce-o cuprinse o facu sa uite de tot.
-Dl. Gourry! tipa ea, atragand atentia tuturor pret de o clipa.
-Amelia! zise acesta, reusind cu greu sa-si aminteasca numele ei si zambindu-i vesel. Nu ne-am mai vazut de ceva timp.
Aceasta ii intoarse zambetul, apoi, stiind memoria slaba a vechiului sau tovaras, il privi ciudat. Pe langa faptul ca se ratacea usor, de cativa ani buni nu mai calatorise de unul singur.
-Unde-i dra. Lina?
-E pe-aici pe undeva, spuse Gourry deloc ingrijorat. Au venit niste ciudate din alt tinut si au inceput sa se certe cu ea. Niste fete din Zinaia parca...
Pe fata printesei aparu instantaneu ingrijorarea.
-Zinaqua poate. Trebuie s-o gasim cat mai repede!
O lua la fuga prin multime, aproape tarandu-l pe nelamuritul spadasin dupa ea. Dupa un timp nimerisera intr-un loc ceva mai...putin aglomerat. Oamenii, pentru siguranta lor personala, formasera un cerc destul de larg in jurul a sapte fete. Sase dintre ele, brunete si solide, imbracate in niste rochii de un rosu aprins, cu maneci lungi si motive florale, aveau niste priviri ucigatoare, nu taceau o clipa si gesticulau in toate felurile. Cea de-a saptea fata, cu care se certau de zor, era chiar...
-Lina! striga Amelia si vru sa se repeada spre ea, moment in care vrajitoarea ii facu semn sa ramana pe loc.
-Asteapta o clipa, Amelia. Am putina treaba acum.
-Ti-ai chemat prietenii? intreba una dintre fetele brunete, cu o privire batjocoritoare. Stiam eu ca vin toti cersetorii in orasul asta.
-Iti arat eu tie cersetori, marai Lina si arunca o minge de foc.
Vraja se lovi de un scut, neafectand pe nimeni. Printesa privea tacuta. Cunostea comportamentul celor din Zinaqua. Poate si asta era motivul pentru care toate regatele il evitau. Totusi, lupta ce era pe cale sa inceapa nu i se parea deloc corecta.
-Nu te baga, ii sopti Gourry, aplecandu-se spre ea. Se descurca!
-Cat de egoist poti fi! izbucni Amelia, revoltata la culme. Sunt sase contra unu! Spre deosebire de tine, eu nu-mi pot lasa prietenii la ananghie.
Se repezi s-o ajute pe tovarasa ei tocmai in clipa in care fiecare ataca cu o vraja diferita, facand-o sa nimereasca exact in mijlocul bataliei. Plina din cap pana-n picioare de cenusa, fata se indrepta spre scandalagii, furioasa la culme.
-Nu-i deloc drept ce faceti. Pe langa faptul ca profitati de numarul vostru, sfidati justitia si dreptatea ce lumineaza acest oras.
Deodata, se opri, dandu-si seama ca nu stia un amanunt cam important. Se uita in ambele parti, derutata.
-Dar de ce va certati?
-Pe mine ma intrebi? se enerva Lina. M-au atacat din senin. Nu le-am facut nimic...pana acum.
-Ma numesc Davinia, zise cu mandrie una dintre fete, facand un pas in fata. Sunt fiica regelui si reginei din Zinaqua. Regatul nostru se respecta, drept urmare nu pot permite ca noi, cei din spita regala, sa fim in preajma unor astfel de...animale, caci nu va pot numi oameni.
Tanara vrajitoare ceda nervos, fiecare alegandu-se cu niste arsuri urate, inclusiv prietenii ei. Gourry, negru de cenusa, privea curios scandalul, cand cineva ii puse mana pe umar. Era un individ ciudat, imbracat in alb, cu gluga si fata acoperita, numai ochii putandu-i-se vedea.
-Care-i problema, Gourry? intreba el cu o voce linistita.
-Habar n-am, Zel, raspunse acesta ridicand din umeri. Dar sper sa se grabeasca...Mi-e foame!
Stomacul sau scoase un ghiortait, ca si cum l-ar fi aprobat.
-Ce se intampla aici? tuna o voce din spatele lor, surzindu-i.
Davinia se intoarse ranjind spre nou-venita, in timp ce Amelia si Lina ramasesera fara cuvinte. Naga se opri in fata lor, dandu-si pe spate parul lung si mantia, lasand la vedere costumul de baie ce nu acoperea mare lucru.
-Tu le-ai pus sa ma atace! urla Lina dintr-o data, furioasa la culme si in mana ii aparu o sfera de un rosu aprins, o viitoare minge de foc.
-Eh, nu-mi pot permite concurenta, raspunse vechea ei tovarasa si rivala, cu un zambet rautacios.
-Naga? intreba Amelia cu o voce inceata din pricina uimirii.
Deodata, cele trei fete se uitara una la alta.
-Va cunoasteti? intrebara toate trei in acelasi timp.
Sfera vrajii disparu si se lasa o liniste totala.

Hmm..vad ca ai schimbat titlu la fic.
Sa vedem ce-ai facut pe aici:

Cam sti parerea mea despre capitolul asta , totusi mai zic o data :

Greseli de tastare nu am observat (ori eu's chioara)si cu exprimarea stai foarte bine . Imi place stitlul tau de a scrie si-mi place cum descri.Nu folosesti figuri de stil siropoase care ma cam plictisesc si asta-mi place.
Ideea e interesanta ! Sunt unele faze amuzante in acest capitol si imi place ca apare si nebuna de Naga, asta inseamna ca Lina o sa aiba cu cine sa se lupte =)) . Nu prea am ce comenta la acest capitol, mi se pare foarte reusit !
Deabea astept continoarea si ganbatte kudasai !