Info Japan language

Japoneza (日本語, nihongo ► pronunţie ► ) este principala limbă vorbită şi scrisă în Japonia. Japoneza prezintă asemănări sintactice cu limbile altaice, şi posibile influenţe de vocabular şi morfologie din limbile malaio-polineziene. Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole, în urma contactului cultural cu China, un număr important de cuvinte au pătruns în limba japoneză, împreună cu scrierea ideografică. În afară de caracterele chinezeşti (numite în japoneză "kanji"), japoneza foloseşte în prezent şi "hiragana", "katakana" (două alfabete fonetice silabice paralele, de câte aproximativ 50 de simboluri fiecare), şi ocazional "rōmaji" (caractere latine).

Este considerată o limbă aglutinantă (care formează cuvinte şi expresii prin alăturarea de morfeme) şi se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică, reflectînd structura ierarhică, "verticală," a societăţii japoneze.

Sunetele din limba japoneză sînt relativ puţine la număr. Accentul se manifesta prin intonaţie (înălţimea sunetului), care poate servi uneori la diferenţierea unor cuvinte altfel identice.

Deşi nu este deloc înrudită cu limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături culturale. În scrierea japoneză au fost folosite iniţial exclusiv ideogramele chinezeşti, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferenţelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie şi a trebuit îmbunătăţită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă kanji, şi două silabare ("alfabete" în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezeşti. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminaţiilor gramaticale, prepoziţiilor şi conjuncţiilor, precum şi altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, şi katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au kanji), cuvintelor de origine străină, sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte (similar cu folosirea caracterelor cursive sau aldine în limba română).

Clasificare
Lingviştii specializaţi în istoria limbii japoneze sînt de acord în privinţa faptului că aceasta este una dintre cele două limbi japonice (cealaltă fiind limba ryukyuană, vorbită de exemplu în Okinawa), dar în legatură cu originea acestora încă nu exista o teorie comună. Circulă şi opinia, mai ales printre nespecialişti, că limba japoneză ar fi o limbă izolată.

În ce priveşte legatura dintre japoneză şi alte limbi, există mai multe teorii contradictorii, prezentate mai jos în ordinea descrescătoare a plauzibilităţii:

Limba japoneză este înrudită cu o serie de limbi dispărute, care au fost vorbite în peninsula coreeană şi în Manciuria. Dintre aceste limbi cel mai bine atestată este cea vorbită în Goguryeo (sau Koguryo); alte limbi, mai puţin documentate, sînt cele vorbite în Baekje (sau Paekche) şi Buyeo (sau Puyo) care se presupune că erau înrudite. Informaţii limitate precum şi legăturile dintre aceste culturi furnizează principalele dovezi.
Limba japoneză se înrudeşte cu alte limbi asiatice. Această teorie susţine că japoneza ar fi înrudită cu limbi precum limba coreeană şi posibil de asemenea cu limbile sino-tibetane.
Limba japoneză se înrudeşte cu familia de limbi altaice. Această familie mai include: limba mongolă, limba tunguză, limba turcă, şi, discutabil, limba coreeană. O dovadă în sprijinul acestei ipoteze constă în caracterul aglutinativ al limbii japoneze, comun cu limba turcă şi limba coreeană. În plus există un număr considerabil de corespondenţe în vocabularul de bază, ca de exemplu: ishi "piatră" (cf. daş în turcă), yon "patru" (cf. dört în turcă).
Limba japoneză este o limbă creolă (formată prin transformarea unei limbi auxiliare, rudimentare, folosite numai în contactul cu alte etnii, într-o limbă de sine stătătoare peste un substrat lingvistic anterior). În cazul japonezei, conform acestei ipoteze, substratul este o limbă altaică, iar superstratul este o limbă astroneziană, sau invers. Structura gramaticală este altaică, iar vocabularul de bază este astronezian.
Limba japoneză este înrudită cu limbi ale Asiei de Sud. Ono Susumu sugerează o posibilă legătură cu limba tamil, un reprezentant al limbilor dravidiene vorbite în sudul Indiei.
Specialiştii în istoria limbii japoneze sînt de acord că japoneza şi ryukyuana se înrudesc formînd familia de limbi japonice, şi apreciază că înrudirea cu limba vorbită în Goguryeo este foarte probabilă. Relaţia cu limba coreeană, deşi foarte plauzibilă, este încă în discuţie. Ipoteza originii altaice are relativ puţină trecere, iar înrudirea cu limba tamil este privită cu multă rezervă.

Trebuie menţionat că rezultatele studiilor lingvistice se confruntă adesea cu piedici de natură neştiinţifică, precum interesele politice ori fricţiunile dintre ţări sau populaţii. Aceeaşi situaţie se întîlneşte şi în Japonia, care are o istorie lungă de conflicte cu popoarele învecinate.