Cultura japoniei

Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la
cultura originala a tarii, Jomon, la cea contemporana, hibrida, in care
regasim influente din Asia, Europa si America de Nord.
Daca mergem
pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in
dezvoltarea culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d. Hr. care a
culminat cu introducerea culturilor de orez, ceremoniei de inhumare,
ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia),
sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al
VII-lea i. Hr.). Cultura s-a raspandit din Coreea in Japonia si a
influentat si cultura intalnita in noua tara. De exemplu, Japonia a
asimilat ceramica adusa de Coreea, la fel ca si Kofun-ul si accesoriile
(Magatama) etc.
Japonia- Cultura nipona
Japonia
si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului
ale doamnei Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc
cel mai cunoscut prim roman din lume. Civilizatia japoneza a inflorit
si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala deosebita
pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami,
ukiyo-e, mestesugarit (papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans,
kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento, ceremonia
ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput
sa predomine. Cea americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi
Mondial. Influenta este evidenta in cultura populara contemporana
japoneza. Se mai observa si amprente ale culturilor Asiei si Europei.
Astazi, Japonia este principala ‘exportatoare’ a culturii sale
populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales
in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi
japonezi s-au evidentiat international in moda, film literatura, film
si muzica. Doi scriitori japonezi au castigat Premiul Nobel in
Literatura. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta
calitate si unor console ale jocurilor; de asemenea, o varietate mare
de romane grafice (manga) si de filme animate (anime) cu diferite
stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii
populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord.
Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile
comportamentului social si care este considerat foarte important. Multe
carti il descriu minutios.
General vorbind, complexul obiceiurilor
si etichetei Japoniei si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este
creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure si
neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a
face lucrurile este criticat de alte culturi pentru ca, spun ele,
reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii umane; este de
preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel
ca in America sau Australia, spre exemplu.
Unele obiceiuri
prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile
Japoniei. Ele sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in
Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit modificari.
Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.
Kimonoul
este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele
noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii,
nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in
tinuta zilnica.
Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si
culoarea in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut
(persoana necasatorita/casatorita) si persoana. Pentru a imbraca un
kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este dificil
de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o
coafura adecvata, pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o
gentuta pentru femei.
Yukata,
pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal.
Poate fi purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte
comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o baie fierbinte. Yukata
este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un
ryokan, vei primi o yukata.
Ceremonia Ceaiului (Sado)
Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii
ceaiului. Obiceiul este puternic influentat de Zen Buddhism.
In
zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby. Multi japonezi
interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la
profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in case private.
Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate
pe de rost. Aproape fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic,
ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut de oaspeti. Ceaiul
este facut din frunze de ceai verde.

Geisha
este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea
artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci
o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre
perfectiune.
Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe
stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi:
cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si
alte abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite
“maiko”.
Gheisele sunt imbracate in kimonouri, si fata lor este
machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turista vei
putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de
exemplu: Gion si Pontocho sau in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).


Sabia japoneza (nihonoto)
a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii sale inca
din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.
Gradinile japoneze
Designul
gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele
japoneze traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama
(gardinile tip deal), Gradinile Karesansui (gardinile uscate) si
Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).
Gradinile Tsukiyama :Iazuri,
dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite pentru
a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de
multe ori faimos in China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la
crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza
peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre, nisip
si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si
mari. Acesta gradini sunt puternic influentate de Zen Buddhism si sunt
folosite pentru meditatie.
Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza
Sakura
(floarea de cires) este floarea nationala neoficiala a Japoniei. Este
celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in cultura
japoneza.
Exista multe varietati de ciresi in Japonia,
majoritatea inflorind doar pentru cateva zile primavara. Japonezii
sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea florilor
de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.
Exista cateva tipuri de muzica traditionala japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:
Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica traditionala japoneza.
Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru corzi.
Nogaku:
Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt
alcatuite dintr-un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte
instrumente.
Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si Shakuhachi:Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.
Shakuhachi:
Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de
aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in
vechile unitati de masura japoneze.
Shamisenongaku:
Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai
trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.
Minyo: Folk japonez.

Baile japoneze
In
trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile
publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de
a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor
au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe cealalta parte,
au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine,
saune, centre de fitness etc.
In primaverile calde, baile publice
sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce apa normala este
folosita pentru altceva.
Cu exceptia unor noi complexe de bai,
baile publice sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru
barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o curiozitate pentru noi,
europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.